Proverbe românești.

     A

• A aduce apă după ce s-a stins focul.
• A aduna nuiele pentru spinarea sa.
• A ajunge cuțitul la os
• A arăta pumnul sub batistă
• A arde pe cineva
• A auzit clopotul, dar nu știe de la ce bisericǎ.
• A avea ac de cojocul cuiva
• A avea de-a face cu cineva
• A avea mai mult noroc decât minte.
• A băga mâna în foc pentru cineva.
• A bate apa-n piuă
• A bate calul care trage.
• A bate capul.
• A bate fierul cât e cald.
• A bate găina cu lanțul.
• A bate la ochi.
• A bate toba în tot satul.
• A călca pe bec.
• A cânta cuiva în strună.
• A căra apă cu ciurul.
• Aceași Mărie cu altă pălărie. (La même Janette autrement coifé)
• A da bir cu fugiții.
• A da ortul popii.
• A da peste noroc.
• A da portocale la porci.
• A da una "În numele Tatălui".
• A despica firul în patru.
• A duce cu preșul.
• Adevărul este întotdeauna la mijloc.
• Adevărul se spune la despărțire.
• Adevărul stă scris printre rânduri.
• A dispărut de parcă l-a-nghițit pământul.
• A face bortă în apă.
• A face cinste.
• A face cruce în tavan.
• A face cuiva hatârul.
• A face cuiva ochi dulci.
• A face cum îl taie capul.
• A face din cal măgar și din țânțar armăsar.
• A face ochi dulci cuiva.
• A face pe cineva cu ou și cu oțet.
• A face pe cineva de două parale.
• A face treaba în doi peri.
• A face umbră pământului degeaba.
• A face un bine înseamnă a-și bate cuie în talpă.
• A fi cu ochii în patru.
• A fi pe drojdie (cu banii).
• A fi prins cu cioara vopsită.
• Ai ales pân-ai cules.
• Ai carte, ai parte.
• Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
• Ai dat-o cotită.
• A-i fi frică și de umbra sa.
• A împăca capra cu varza.
• A împușca doi iepuri dintr-un foc.
• A pune carul înaintea boilor.
• A turna gaz pe foc.
• Ajută-te singur și Domnul te va ajuta.
• Apa trece, pietrele rămân.
• Aparențele înșală.
• Are un car cu boi și o sută de nevoi.
• Ascultă tot, dar nu crede tot.
• Așchia nu sare departe de trunchi.
• Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.

      B

• Baba/Surdul n-aude, dar le potrivește.
• Banii n-au miros.
• Banu-i ochiul dracului.
• Bate fierul cât e cald.
• Bătrânețe - haine grele.
• Bine faci, bine găsești.
• Boii bătrâni fac brazda dreaptă^[1]
• Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.
• Buturuga mică răstoarnă carul mare.

     C

• Ca musca la arat.
• Calul de dar nu se caută la dinți.
• Capra sare masa, iada sare casa.
• Capul plecat sabia nu-l taie.
• Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nșeală.
• Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul/haina.
• Când doi se ceartă al treilea câștigă.
• Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.
• Caută o femeie care-ți place ție, nu la alții.
• Câinele care latră nu mușcă.
• Călătorului îi șade bine cu drumul.
• Câinele/Călătorul moare de cale lungă, prostul de grija altora.
• Când de multe te apuci mai pe toate le încurci.
• Când doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă.
• Când omul cade, îi piere și umbra.
• Când râde prostul, înțeleptul suspină.
• Câte bordeie, atâtea obiceie.
• Ce am avut și ce am pierdut!
• Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba!
• Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. (Rabbi Hillel etc.)
• Ce-i în gușă și-n căpușă.
• Ce-i în mână nu-i minciună.
• Ce-și face omul singur nici dracul nu poate desface.
• Cel flămând se visează mâncând.
• Cele rele sâ se spele, cele bune să se-adune.
• Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.
• Cine adună la tinerețe are la bătrânețe.
• Cine are carte, are parte.
• Cine are/face carte are patru ochi.
• Cine are prieten nărod ajunge din pod în glod.
• Cine dă nu uită, uită cel care ia.
• Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.
• Cine-i harnic și muncește ori e prost, ori nu gândește. (proverb recent)
• Cine împarte, parte își face.
• Cine întreabă nu dă bucuros.
• Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
• Cine râde la urmă râde mai bine.
• Cine nu are un bătrân, să își cumpere.
• Cine nu-ncearcă, nici nu câștigă.
• Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
• Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.
• Cine seamănă vânt, culege furtună.
• Cine se aseamănă, se adună.
• Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
• Cine se scuză, se acuză.
• Cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.
• Cine știe carte, are patru ochi.
• Copilul și bețivul spun adevărul.
• Corb la corb nu scoate ochii.
• Corb, corbului ochi nu scoate.
• Cu fundul în două luntre.
• Cu o floare nu se face primăvară.
• Cu tacerea ii frigi pielea.
• Cui pe cui scoate.
• Cui îi dai pe datorie nu-ți mai intră-n prăvălie / nu-l mai vezi în prăvălie.
• Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.
• Cu un ochi râde și cu altul plânge.
• Cum îți așterni așa dormi.
• Cum se scoală - cum i-e foame, cum se culcă - cum adoarme.
• Cum tu mie, așa eu ție.
• Cum e stăpânul așa-i și sluga.
• Cum e turcul și pistolul.

A

• A aduce apă după ce s-a stins focul.
• A aduna nuiele pentru spinarea sa.
• A ajunge cuțitul la os
• A arăta pumnul sub batistă
• A arde pe cineva
• A auzit clopotul, dar nu știe de la ce bisericǎ.
• A avea ac de cojocul cuiva
• A avea de-a face cu cineva
• A avea mai mult noroc decât minte.
• A băga mâna în foc pentru cineva.
• A bate apa-n piuă
• A bate calul care trage.
• A bate capul.
• A bate fierul cât e cald.
• A bate găina cu lanțul.
• A bate la ochi.
• A bate toba în tot satul.
• A călca pe bec.
• A cânta cuiva în strună.
• A căra apă cu ciurul.
• Aceași Mărie cu altă pălărie. (La même Janette autrement coifé)
• A da bir cu fugiții.
• A da ortul popii.
• A da peste noroc.
• A da portocale la porci.
• A da una "În numele Tatălui".
• A despica firul în patru.
• A duce cu preșul.
• Adevărul este întotdeauna la mijloc.
• Adevărul se spune la despărțire.
• Adevărul stă scris printre rânduri.
• A dispărut de parcă l-a-nghițit pământul.
• A face bortă în apă.
• A face cinste.
• A face cruce în tavan.
• A face cuiva hatârul.
• A face cuiva ochi dulci.
• A face cum îl taie capul.
• A face din cal măgar și din țânțar armăsar.
• A face ochi dulci cuiva.
• A face pe cineva cu ou și cu oțet.
• A face pe cineva de două parale.
• A face treaba în doi peri.
• A face umbră pământului degeaba.
• A face un bine înseamnă a-și bate cuie în talpă.
• A fi cu ochii în patru.
• A fi pe drojdie (cu banii).
• A fi prins cu cioara vopsită.
• Ai ales pân-ai cules.
• Ai carte, ai parte.
• Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
• Ai dat-o cotită.
• A-i fi frică și de umbra sa.
• A împăca capra cu varza.
• A împușca doi iepuri dintr-un foc.
• A pune carul înaintea boilor.
• A turna gaz pe foc.
• Ajută-te singur și Domnul te va ajuta.
• Apa trece, pietrele rămân.
• Aparențele înșală.
• Are un car cu boi și o sută de nevoi.
• Ascultă tot, dar nu crede tot.
• Așchia nu sare departe de trunchi.
• Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.

B

• Baba/Surdul n-aude, dar le potrivește.
• Banii n-au miros.
• Banu-i ochiul dracului.
• Bate fierul cât e cald.
• Bătrânețe - haine grele.
• Bine faci, bine găsești.
• Boii bătrâni fac brazda dreaptă^[1]
• Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.
• Buturuga mică răstoarnă carul mare.

  

C

• Ca musca la arat.
• Calul de dar nu se caută la dinți.
• Capra sare masa, iada sare casa.
• Capul plecat sabia nu-l taie.
• Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nșeală.
• Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul/haina.
• Când doi se ceartă al treilea câștigă.
• Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.
• Caută o femeie care-ți place ție, nu la alții.
• Câinele care latră nu mușcă.
• Călătorului îi șade bine cu drumul.
• Câinele/Călătorul moare de cale lungă, prostul de grija altora.
• Când de multe te apuci mai pe toate le încurci.
• Când doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă.
• Când omul cade, îi piere și umbra.
• Când râde prostul, înțeleptul suspină.
• Câte bordeie, atâtea obiceie.
• Ce am avut și ce am pierdut!
• Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba!
• Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. (Rabbi Hillel etc.)
• Ce-i în gușă și-n căpușă.
• Ce-i în mână nu-i minciună.
• Ce-și face omul singur nici dracul nu poate desface.
• Cel flămând se visează mâncând.
• Cele rele sâ se spele, cele bune să se-adune.
• Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.
• Cine adună la tinerețe are la bătrânețe.
• Cine are carte, are parte.
• Cine are/face carte are patru ochi.
• Cine are prieten nărod ajunge din pod în glod.
• Cine dă nu uită, uită cel care ia.
• Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.
• Cine-i harnic și muncește ori e prost, ori nu gândește. (proverb recent)
• Cine împarte, parte își face.
• Cine întreabă nu dă bucuros.
• Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
• Cine râde la urmă râde mai bine.
• Cine nu are un bătrân, să își cumpere.
• Cine nu-ncearcă, nici nu câștigă.
• Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
• Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.
• Cine seamănă vânt, culege furtună.
• Cine se aseamănă, se adună.
• Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
• Cine se scuză, se acuză.
• Cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.
• Cine știe carte, are patru ochi.
• Copilul și bețivul spun adevărul.
• Corb la corb nu scoate ochii.
• Corb, corbului ochi nu scoate.
• Cu fundul în două luntre.
• Cu o floare nu se face primăvară.
• Cu tacerea ii frigi pielea.
• Cui pe cui scoate.
• Cui îi dai pe datorie nu-ți mai intră-n prăvălie / nu-l mai vezi în prăvălie.
• Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.
• Cu un ochi râde și cu altul plânge.
• Cum îți așterni așa dormi.
• Cum se scoală - cum i-e foame, cum se culcă - cum adoarme.
• Cum tu mie, așa eu ție.
• Cum e stăpânul așa-i și sluga.
• Cum e turcul și pistolul.

D

• Dacă copilul nu plânge, mama nu-i dă țâță.
• Dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă.
• Dacă vrei să faci o meserie, îți trebuie scule, dacă vrei să ai familie, îți trebuie oameni.
• Dacă n-ajunge, mai rămâne.
• Dacă tăceai, filosof rămâneai. (Si tacuisses, philosophus mansisses.)
• Dar din dar se face rai.
• Dați cezarului, ce-i al cezarului. (Matei 22:21)
• De ce e mai râioasă capra, de aia stă cu coada mai sus.
• Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan.
• De la Ana la Caiafa.
• Dela un datornic rău și un sac de paie e bun.
• Din talpa casei cerc de bute nu se poate face.
• Din talpa casei nu poți face doage, nici din coadă de câine sită de mătase.
• Din talpa casei nu se face obadă de roată.
• După mine, potopul!.
• După război mulți viteji se arată.

 

E

• E bun numai când doarme.
• E învățat (cu greutățile) ca țiganul cu ciocanul (scânteia).
• Excepția întărește/confirmă regula.

  

F

• Fă bine și așteaptă rău.
• Ferește-mă Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.
• Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită.
• Fă-te frate cu dracul până treci puntea.
• Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut.
• Fiecare greșește, dar numai prostul repetă greșeala.
• Foamea e cel mai bun bucătar.
• Frate, frate, dar brânza e pe (costă) bani.
• Frâul de aur nu face calul mai bun.
• Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă.

 

G

• Găina bătrână face supa bună.
• Găina vecinului pare curcă.
• Găină în făină.
• Gând la gând cu bucurie.
• Gerul nu vine niciodată singur.
• Graba strică treaba.

  

H

• Haina nu face pe om

   

I

• Iarba rea nu piere. 

 

Î

• În boul care trage, în ăla dă cu biciul
• Încet încet - departe ajungi
• Încetul cu încetul se face oțetul
• Învață din nevoia altuia
• În țara orbilor, chiorul este împărat
• Încet si prost

 

J

• Jarul potolit te arde
• Jur acum pana nu iese soarele

  

L

• La plăcinte înainte, la război înapoi.
• La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
• Lacomului nu-i ajunge, Oltu-n gură de i-ar curge.
• Lacomul nu zice-“ajunge!”, Oltu-n gură de i-ar curge.
• La/în tot răul este și un bine.
• La omul sărac, nici boii nu trag.
• Lauda de sine nu miroase a bine.
• Laudă-mă gură (că, de nu mi-i lăuda, să vezi ce palmă ți-oi da!).
• Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește.
• Lacul de ploaie nu ține mult.
• Lăcomia pierde omenia.
• Lăcusta nu are milă de bucate.
• Lucrul, odată început, e pe jumătate făcut.
• Lupul cu slugi nu face gâtul gros.
• Lupul lup rămâne.
• Lupul părul schimbă, iară nu hirea. (Miron Costin)
• Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba.
• Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă.

  

M

• Mai bine mai târziu decât niciodată.
• Maimuța în aur și purpură, tot maimuță rămâne.
• Mamă soacră, poamă acră.
• Măgarul duce vinul și bea apă.
• Mătura nouă mătură bine.
• Meseria e brățară de aur.
• Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima.
• Minciuna are picioare scurte.
• Mortul de la groapă nu se (mai) întoarce.

   

N

• Năravul din fire nu are lecuire.
• Năravul din născare leac nu are.
• Nemulțumitului i se ia darul.
• Nevoia îl învață pe om.
• Nevoia te învață.
• Nimeni nu e profet în țara lui. (Matei 13:47)
• Nu aduce anul/ziua ce aduce ceasul/ora.
• Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.
• Nu e dracul (chiar) așa de negru.
• Nu este pădure fără uscături.
• Nu-i "mult" să nu se termine și "puțin" să nu ajungă.
• Nu face ce face popa, fă ce zice popa.
• Nu haina îl face pe om.
• Nu iese fum fără foc.
• Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
• Nu mor caii când vor câinii.
• Nu lăuda ziua înainte de asfințit.
• Nu poți fi și cu varza unsă și cu slănina în pod.
• Nu se sperie curva bătrână de vorba groasă.
• Nu știe stânga ce face dreapta. (Matei 6:3)
• Nu te încrede în cânele care dă din coadă.
• Nu toate muștele fac miere.
• Nu tot ce zboară se mănâncă.
• Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala.
• Nu-ți dori, că ți se va întâmpla.
• Nu vede pădurea de copaci / din pricina copacului.
• Nu zice hop până n-ai sărit groapa/pârleazul.
• Numa-ncet, cu furca se încarcă carul.
• Numai în pomul care face roade nu dă nimeni cu pietre.
• Numai prostul râde de ce își aduce aminte.

 

O

• Ochii care nu se văd se uită.
• Ochii sunt oglinda/fereastra sufletului.
• Ochii verzi niciodată să nu-i crezi.
• Omul e măsura tuturor lucrurilor. (Protagoras)
• Omul sfințește locul, nu locul pe om.
• Omul face haina și nu haina pe om.

 

P

• Paza bună trece primejdia rea
• Până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos.d
• Pofta vine mâncând
• Prietenul bun e ca o pungă de bani.
• Prietenul la nevoie se cunoaște
• Prostia și domnia se plătește" (este posibil ca formularea "se plătește" să fie incorect scrisă în acest caz..., ...„au prețul lor”!)
• Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul
• Prostul moare de grija altuia
• Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
• Pentru o babă surdă, nu se trag clopotele de două ori.
• Peștele de la cap se-mpute
• Peștele mare mănâncă peștele mic (sau,...Peștele cel mare mănâncă pe cel mic)
• Pică pară mălăiață în gura nătăfleață
• Prea puțin ca să trăiești, prea mult ca să mori
• Prieteni noi să îți faci, dar de cei bătrâni să nu te lași!^[1]
• Printre grâu, mălura crește.
• Prost să fii, noroc ca esti
• Puneți frâu la gură și lacăt la inimă
• Prostul întâi o croiește apoi o gândește
• Prostul nu se lasă până când nu spune tot ce știe
• Punctualitatea-i politețea regilor
• Prostul nu e prost destul, până nu e și fudul

  

R

• Rabdă, inimă, și taci, că n-ai alta ce să faci.
• Rabdă, suflete, cât poți, nu-ți da taina către toți.
• Răbdarea trece marea.
• Răzbunarea e arma prostului.
• Râde hârb/ciob de oală spartă
• Râde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede.
• Râde prostu de bani gata.
• Râde prostu de neghiob.
• Rușinosul roade osul.

  

S

• S-a dus bou și a venit vacă.
• Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare.
• Să stăm strâmb și să judecăm drept.
• Sătulul nu crede flămândului.
• Sângele apă nu se face.
• Sârguința e mama norocului.
• Scopul scuză mijloacele.
• Scump la tărâțe, ieftin la făină.
• Socoteală curată, prietenie lungă.
• Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.
• Stăpânul zgârcit învață sluga hoață.

Ș

• Și tăcerea e un răspuns.
• Știe mocanul ce-i șofranul? Când îl vede pe tarabă, gândește că e otravă.

T

• Tăcerea e de aur, vorba de argint.
• Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc.
• Tinerii înaintea bătrânilor, să aibă urechi, nu gură!
• Toamna se numără bobocii.
• Toate drumurile/căile duc la Roma.

Ț

• Țara arde și/iar baba se piaptănă.
• Țara arde de tătari, babei îi arde de lăutari.

  

U

• Ulciorul nu merge de multe ori la apă.
• Unde dai și unde crapă.
• Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.
• Unde se cioplește, sar și așchii.
• Unde-s mulți, puterea crește.
• Urma alege.
• Urma scapă turma.
• Un măr bolnav strică o grămada mare de mere sănătoase.

   

V

• Vinde pielea ursului din pădure.
• Vorba dulce mult aduce.
• Vorba lungă, sărăcia omului.
• Vorbești de lup și lupul la ușă.
• Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul.
• Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiasmă!
• Vrei să faci o meserie, îți trebuie scule. Vrei să faci o familie, îți trebuie oameni.

 

Z

• Zace pe moarte și ar mânca de toate.
• Zarurile au fost aruncate. (Alea iacta est. Atribuit de Suetonius lui IIuliu Cezar)
• Ziua bună se cunoaște de dimineață.